Legenda martisorului
A fost odata ca niciodata, o
vreme in care Soarele intruchipat intr-un barbat chipes obisnuia sa
coboare pe pamant pentru a dansa hora in sate. Stiind care este noua
pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmarit si intr-una dintre aceste
incursiuni pe pamant, l-a rapit si l-a aruncat intr-un beci, in
castelul sau.
Pasarile au incetat sa cante iar
copiii nu mai puteau sa rada, dar nimeni nu indraznea sa-l infrunte
pe dragon.
Intr-una dintre zile, un tanar
curajos a decis sa coboare in beci si sa salveze Soarele.
Majoritatea oamenilor l-au insotit, dandu-i tanarului din puterea
lor, pentru a reusi sa invinga puternicul dragon.
Calatoria sa a durat trei
anotimpuri: vara, toamna si iarna. La sfarsitul ultimului, tanarul a
reusit sa gaseasca castelul dragonului, unde era intemnitat Soarele.
Si a inceput lupta, care a durat zile pana cand dragonul a fost
infrant.
Fara puteri si ranit, tanarul a
eliberat Soarele, reusind sa faca fericiti pe toti cei care-si
pusesera ultimele sperante in el. Natura a reinviat, oamenii au
inceput sa zambeasca din nou, doar flacaul nu a mai apucat sa vada
primavara venind. Sangele cald din ranile sale cadea pe zapada.
In timp ce zapada se topea, flori
albe, numite ghiocei, mesageri ai primaverii, rasareau din pamantul
destelenit. Cand ultimul strop de sange al tanarului s-a scurs pe
zapada imaculata, a murit fericit ca viata sa a servit unui scop
atat de nobil.
De atunci oamenii obisnuiesc sa
impleteasca doi ciucuri: unul alb si altul rosu. La inceputul lunii
martie, barbatii ofera aceasta amuleta, numita martisor, fetelor pe
care le iubesc.
Culoarea rosie reprezinta
dragostea pentru tot ceea ce e frumos si ramane simbolul sangelui
bravului tanar. Albul simbolizeaza puritatea, sanatatea si
ghiocelul, prima floare care apare primavara.
Semnificati literara a
martisorului este: micul martie. Un martie mai mic pe care sa-l
purtam la piepturile noastre pentru ca iarna sa fie uitata si noul
an sa inceapa.