vineri, 13 noiembrie 2015

Halloween

Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranţilor irlandezi din Statele Unite ale Americii. Este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deşi în unele ţări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows' Even, numele sărbătorii creştine a tuturor sfinţilor, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în ţările unde predomină creştinismul occidental — catolic şi protestant, deoarece în aceste culte creştine ziua tuturor sfinţilor este sărbătorită pe 1 noiembrie.
Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje şi colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o ameninţare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte ţări Halloween este serbat prin parade şi carnavaluri.
  Cuvantul ''Halloween'' isi gaseste originea in Biserica Catolica, fiind o prescurtare a ''All Hallows Eve'' sau ''All Hallows Day'' (''Ziua tuturor sfintilor'') celebrata de catolici pe 1 noiembrie. Halloween-ul insa a aparut cu mult mai mult timp in urma, in zonele locuite de celti (teritoriul Irlandei de astazi, al Marii Britanii si partii nordice a Frantei). In acele vremuri insa se considera ca 1 noiembrie este data la care se incheia anotimpul vara si incepea iarna, ei sarbatorind in aceasta zi Anul Nou (Samhain). Potrivit unor legende in acea noapte sufletele celor morti reveneau pe pamant pentru a pune stapanire pe sufletele celor vii. Ca sa scape de sufletele fantoma, celtii isi paraseau casele si imbracau costume inspaimantatoare pentru a le speria si a nu fi recunoscuti. Pentru a impiedica spiritele sa patrunda in case, oamenii lasau in fata usilor vase cu mancare.
    Sarbatoarea de Halloween a fost imprumutata de-a lungul timpului de tot mai multe tari ale lumii data fiind imigrarea irlandezilor catre state mult mai dezvoltate, acestia aducand cu sine traditiile si obiceiurile lor. Incepand cu secolul al XX-lea, Halloweenul si-a pierdut insa specificul religios. Superstitiile de Halloween au fost si ele uitate de-a lungul timpului. Iata ce credeau cei ce tineau aceasta sarbatoare:
- daca o fata tanara, necasatorita isi punea sub perna in noaptea de Halloween o floare de rozmarin si o moneda de argint, ea il va visa pe viitorul sot
- daca in noaptea de Halloween auzeai in urma ta pasi, nu era bine sa te intorci; se considera ca era zgomotul produs de un spirit ce venise pe pamant pentru a te lua pe lumea cealalta
- daca mergeai in acea seara la o cina era bine sa vorbesti in timp ce mancai, altfel, spiritele erau incurajate sa vina la masa
- daca o fata tanara se ducea in acea noapte la un rau cu o lampa si privea in apa, ea ar fi trebuit sa vada reflexia chipului celui care ii era sortit ca sot
- oamenii credeau atunci ca diavolul era culegator de alune; de aceea in noaptea de Halloween alunele erau folosite pentru farmece si vraji
- povestile spun ca daca in acea seara purtai hainele pe dos si daca la miezul noptii priveai cerul, vedeai o vrajitoare
- daca in timpul noptii flacara depasea marginea candelei, se considera ca in apropierea ta se afla o fantoma
- spiritele se vor speria la auzul unui clopot
- se spunea ca daca un liliac iti zbura in interiorul casei in noaptea de Halloween era semn ca in casa erau spirite si fantome; daca liliacul zbura pe langa casa jucaus, va fi vreme buna
- o lumanare aprinsa intr-un dovleac scobit tineau spiritele rele departe
- aducea ghinion daca in timpul anului aprindeai o lumanare ramasa de la Halloween; de asemenea
de Halloween trebuia sa aprinzi lumanari noi daca voiai sa iti aduca noroc
- tot aducatoare de noroc era considerata si aprinderea unei lumanari portocalii la miezul noptii urmand a fi lasata arzand pana la rasarit
- persoana care este nascuta in ziua de Halloween va putea vedea si totodata comunica cu spiritele
- daca vezi un paianjen in seara de Halloween, este spiritul unei persoane care ti-a fost foarte apropiata si care vegheaza asupra ta. 
 Si, pentru ca ne aflam in prag de sarbatoare pagana ce pune mare pret pe traditii si superstitii, citeste mai jos care sunt cele mai importante lucruri pe care ar trebui sa le stii de Halloween. Chiar daca esti mai sceptic din fire, ai putea sa le gasesti interesante, sau cel putin amuzante:

 1. Cel mai cunoscut obicei de Halloween este cel numit "Trick or Treat"- Ne dati ori nu ne dati. Nu foarte practicat la noi, copiii din tari ca Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii pregatesc diverse farse celor ce nu se indura sa le ofere ceva in aceasta seara. Obiceiul isi are originea in Anglia acolo unde se credea ca daca dai de mancare celor saraci in aceasta zi, ei se vor ruga pentru sufletele mortilor familiei tale.

 2. Aprinde cat mai multe lumanari in casa si in dovleceii speciali pregatiti pentru aceasta ocazie. Doar astfel iti vei lumina caminul, dar si calea spiritelor bune ce salasluiesc pe Pamant in noaptea de Halloween.Regula de baza in acest caz este ca acele lumanari sa fie folosite o singura data, in caz contrar ele aducandu-ti ghinion.

 3. Aprinde o lumanare noua la miezul noptii si las-o sa arda pana la rasaritul soarelui, daca vrei sa ai noroc in anul ce va urma.

 4. Spiritele isi fac si ele simtite prezenta prin diverse moduri: o lumanare se stinge fara motiv, un liliac iti intra in casa etc.

 5. De asemenea, daca liliacul iti inconjoara casa de trei ori este semn de moarte, dar daca el apare in preajma casei tale in dupa-amiaza de Halloween inseamna ca a doua zi va fi vreme frumoasa.

 6. Destinul celor nascuti pe 31 octombrie este unul cu totul si cu totul special. Se spune ca ei au fost trimisi pe pamant tocmai pentru a-i proteja pe ceilalti oameni de spiritele rele cu care ei pot comunica.

 7. O persoana draga tie a trecut in nefiinta? Daca in aceasta seara vezi un paianjen, este semn ca ea te viziteaza si te protejeaza.

 8. In noaptea de Halloween iti poti afla ursitul. Pune-ti sub perna o floare de rozmarin si o moneda de argint sau du-te la un rau cu o lampa sau cu o lumanare. Odata ce vei privi in apa, vei vedea reflexia celui cu care te vei casatori.

 9. Fereste-te de pisica neagra sau... de cea alba. O superstitie deja cunoscuta face referire la pisica neagra, considerata inca din Evul Mediu intruparea diavolului. Totusi, in tari ca Marea Britanie, cele aducatoare de ghinion sunt pisicile albe, si nu cele negre.

10. Noaptea de Halloween - potrivita pentru vraji si farmece. Se stie deja ca pentru practicarea magiei albe sau negre, unul dintre cele mai potrivite momente este chiar noaptea de Halloween. Acum, vrajitoarele folosesc coji de nuci pentru a-si pune in practica ritualurile.

11. Exista mai multe metode pentru a ne feri sau pentru a alunga spiritele rele de la casa noastra. Iata cateva dintre ele:

 - Ori de cate ori vezi un semn rau, bate in lemn

 - Ingroapa in fata casei oase de animal sau pune o poza cu un animal in fata usii de la intrare. 

 - Poarta pe dos cel putin un obiect vestimentar

 - Poarta cu tine un clopotel si ori de cate ori simti ca esti in pericol, suna din el pentru a indeparta spiritele rele

- Confectioneaza-ti vestitul dovleac cu un felinar sau o lumanare inauntru pentru ca acesta este cea mai buna arma impotriva demonilor si a fantomelor. 

- Mergi cu spatele in jurul casei tale de trei ori inainte de a apune soarele.

Acum, ca ai aflat cum anume te poti proteja de spiritele malefice ce bantuite pe pamant in aceste zile, trimite felicitari tematice tuturor prietenilor tai prin care sa le aduci la cunostinta planurile acestei nopti, sau alege felicitari de groaza, introducandu-i pe sceptici in atmosfera intunecata a Halloweenului.
 

luni, 9 noiembrie 2015

Portretul-scurt istoric.

Arta Egiptului antic cuprinde pictura, sculptura şi arhitectura dezvoltate de civilizaţia din valea Nilului din timpurile preistorice (c. 5.000 î.Hr.) până în momentul cuceririi romane (31 î.Hr.).
Egiptul antic a cunoscut continuitatea istorică cea mai durabila dintre toate civilizaţiile mediteraneene ale antichităţii. Condiţia geografică (regiune izolată datorită zonei deşerturilor şi unificată prin intermediul Nilului), opacitatea faţă de influenţele culturale exterioare, toate acestea au dat naştere unui stil artistic specific, caracterizat prin continuitate.

Simbolistica

Simbolistica joacă un rol important. Faraonii erau reprezentaţi deţinând însemnele puterii. Culorile folosite sunt expresive: pielea roşie este specifică personajelor tinere, cea galbenă este utilizată pentru femeile de vârsta mijlocie care nu lucrau în aer liber. Semnificaţia culorilor era în primul rând religioasă:
  1. Roşul: era o culoare negativă, aceasta fiind culoarea zeului Seth, zeul deşertului lipsit de viaţă şi de aceea mata morţii, al răului şi totodată al dezordinii.
  2. Verdele: culoarea vieţii vegetale şi de aceea culoarea bucuriei şi tinereţii; era închinată zeului Osiris, zeu al reînvierii şi a nemuririi ce stăpânea lumea de dincolo.
  3. Negru: era culoarea pământului fertil al Nilului – fluviu, care, prin revărsările sale, asigura "reînvierea" veşnică a Egiptului an după an şi garanta puterea şi prosperitatea ţării.
  4. Albastrul: era culoarea cerului şi a zeului acestuia, Amon.
  5. Galbenul: reprezenta aurul, un material preţios simbol al nemuririi zeilor şi de aceea avea un caracter sacru, el fiind destinat numai reprezentărilor zeilor şi faraonilor.
  6. Albul: simbol al purităţii şi bucuriei, era culoarea coroanei Egiptului de Jos.
De asemenea se utilizau simboluri stereotipe pentru reprezentarea persoanelor de origine străină.

Sculptura in Roma antica 

 

La fel ca arhitectura, la inceputurile ei sculptura romana se confunda cu cea etrusca, abia din secolul al II-lea i. Hr. si-a dobandit caracteristici proprii, ramanand insa sub influenta principiilor statuarei grecesti. Sculptorii romani imitau sau copiau statuile elenistice, accentuand viziunea realista in redarea figurilor si a vesmintelor. Cele mai frecvente reprezentari sunt cele ale unor personaje contemporane, imparati, senatori. Fiecare imparat a fost imortalizat in numeroase statui si busturi, la diferite varste si in diferite variante artistice. Spre exemplu, lui Octavianus Augustus i s-au dedicat 140 de statui si busturi. Uneori, imparatii erau reprezentati calare, in statui ecvestre, precum cea a lui Marcus Aurelius, un tip de reprezentare ce apare pentru prima oara in sculptura europeana. De asemenea, portretul a fost unul dintre genurile scupturale intens cultivate, care in ciuda unor elemente standardizate, precum aerul solemn al personajului, detaliile foarte amanuntite ale fizionomiei si pieptanaturii, marcheaza si caracteristici individuale ale modelului. Sunt destul de numeroase si portretele feminine, care prezinta o mai mare varietate fizionomica, detalii de coafura, imbracaminte, podoabe etc., fata de cele masculine. Era mult utilizata asa-zisa „tehnica a burghiului”, unealta de sculptura cu care se realizau prin gaurire in piatra sau marmura toate aceste detalii. 
 
O alta tehnica sculpturala, basorelieful a avut ca principal scop consemnarea, prin intermediul scenelor narative, a a evenimentelor importante ale istoriei romane, indeosebi luptele, victoriile, faptele de vitejie ale unor imparati si conducatori de armate. Basoreliefurile se intalnesc pe arcuri de triumf, altare, temple, sanctuare, sarcofage. Unul dintre cele mai celebre basorelifuri decoreaza Altarul Pacii din Roma (Ara Pacis Augustae), care este inconjurat de o incinta rectangulara din marmura, decorata cu doua benzi suprapuse de basoreliefuri. Registrul inferior are ca motive decorative frunze si muguri de acant, ciorchini de struguri, pasari iar cel superior infatiseaza o procesine solemna a lui Octavianus Augustus, a familiei sale, a unor apropiati ai sai, precum si personaje mitologice si alegorice. Astazi, fragmente din aceste basoreliefuri se afla in muzee diferite, Luvru, Vatican, Uffizzi din Florenta, Muzeul National din Roma. 
 
Columna lui Traian
Columna lui Traian
Columna lui Traian, de la inceputul secolului II d. Hr., aflata la Roma in Forum, glorifica victoria imparatului in cele doua razboaie dacice, intr-o compozitie dinamica, cu o multitudine de figuri si scene in ordine cronologica, desfasurata pe trunchiul coloanei. Cu acelasi model compozitional, Columna lui Marcus Aurelius de la Roma este mai conventionala si lipsita de expresivitate.
 

Portretul in arta Renasterii

Italia

Procesul de laicizare a artei se poate urmari cel mai bine in pictura, care ajunge in fruntea artelor , datorita posibilitatilor multiple de exprimare si reflectarea a noilor idealuri umane ale epocii.
La sfarsitul sec. al XIII-lea si inceputul sec. al XIV-lea, Giotto a rupt-o cu tradita picturii medieval si a cautat sa prezinte omul in mediul in care traieste si actioneaza. Totusi nu a reusit sa stapaneasca decat in parte legile perspectivei, lumina, cadrul actiunii etc.

Madonna di San Giorgio alla Costa
Giotto di Bondone, c.1290
sursa: wikipedia

Pictura secolului al XV-lea se caracterizeaza prin efortul continuu si prin succesele obtinute in cautarea, analizarea si transpunerea in pictura a realitarii, pe baza cunoasterii partiale a legilor ei.

Situarea omului in miscare si in spatiu a dus la descoperirea legilor perspectivei liniare si aeriene.

Predomina temele biblice, dar sunt adaptate la gusturile, imaginatia, aspiratia si moravurile societatii renascentiste. Artistii urmaresc in operele lor frumusetea naturii, a oraselor, a vietii si transpun in scenele dramelor biblice lumea cotidiana, burgezia si poporul simplu.

Alaturi de fresca, in sec. al XV-lea isi face aparitia si incepe sa fie pretuit pentru altare sau palate, tabloul de sevalet. Panoul de lemn este inlocuit cu panza, un suport mobil, elastic si usor de transportat, iar pe la mijlocul sec. al XV-lea, sub influienta Tarilor de Jos, se dezvolta pictura in ulei.

Portretul, care in arta medievala avea un caracter religos, fiind folosit in scene biblice sau ca omagiu, in Renastere devine autonom si reda personalitatea si caracterele psihologice ale diferitilor contemporani.

Toate aceste schimbari s-au produs in mai multe centre din Italia. Mediul social, peisajul, gusturile si practicile de atelier au imprimat particularitati in dezvoltarea picturii din aceste centre, conferindu-le numele de scoli.

Cele mai importante scoli ale picturii din sec. al XV-lea sunt: scoala florentina, scoala umbriana, scoala padovana si scoala venetiana.

Scoala florentina este reprezentata de numerosi artisti.

Benozzo Gozzoli se impune ca un pictor narativ, care, sub pretextul unor teme religioase, reda intamplari si persoane din Florenta. In frescele executate la capela palatului Medicilor, el reda, in tema biblica a Cortegiului regilor magi, vizita pe care a facut-o la Florenta imparatul bizantin Ion Paleologul. Cortegiul are infatisarea unei cavalcade florentine, cu nobili in costume stralucitoare si cai frumosi. In regii magi se recunosc insisi membrii familiei Medici, iar nobili din cortegiu sunt persoane contemporane, printre care apare si pictorul.

Portretul in arta Barocului


Italia


In sec. al XVII-lea predominau scenele religioase, dar si portretele era destul de solicitate.
Caravaggio a pictat scene religioase, dar un asemenea adept al realitatii in arta era natural sa fie un excellent portretist. El ne-a lasat cateva imagini, considerate printre cele mai reusite, in secolul al XVII-lea, fara sa mai vorbim de tipurile care apar in operele sale, fiecare cu evidenta vietii inscrisa in fizionomie.

Franta

Pictura are rolul de a infrumuseta resedintele nobililor, proclamand virtutile regelui, faptele lui eroice, momentele inseminate ale domniei lui, in stilul inaugurat de arta italiana. Genul istoric este foarte raspandit, dar si portretul, ocupand totusi un rol inferior. Si el se poate pune in serviciul suveranului si al familiei acestuia, pentru ca le raspandeste si le perpetueaza imaginea. Portretul va servi si pentru reprezentarea membrilor familiilor nobile si bogate, a persoanelor apartinand clerului sau marii burghezi.

Cei mai insemnati portretisti ai timpului au fost Philippe de Champaigne, Hyacinthe Rigaud si Largilliere.

Executia unei figuri istorice sau a celei a unui simplu particular, in atitudinea familiara sau ceva mai eroic vazuta, cu atributele situatii sale, asa cum modelul dorea sa apara in fata posteritatii, atunci cand era vorba de seful statului sau de unul dintre functionarii sai directi, a fost totdeauna una din formele artei in care francezul a excelat. Totul face ca el sa se achite in mod superior de o astfel de sarcina: cunoasterea sufletul uman, devenita una din preocuparile de seama ale atatora moralisti, analisti ai sufletului, sau predicatori; inteligenta si bunul simt care totdeauna au caracterizat orice intreprindere intelectuala franceza; nevoia de claritate, ordine, echilibru, pe care o gasim la baza acestui popor. Cu preferinta pe care o arata regale Ludovic al XIV-lea pentru acest gen, nu e de mirare ca in secolul al XVII-lea vom gasi cativa dintre cei mai merituosi reprezentanti ai portretului, pictat sau gravat.

Antagonismul dintre partizanii lui Poussin si cei ai lui Rubens apare si in acest domeniu, fiind agravat prin convingeri care pornesc din credinta religioasa. Unii portretisti, ca Philippe de Champaigne, aflandu-se sub influienta Flandrei, sunt castigati de severitatea morala mergand pana la ascetism. Altii, ca Hyacinthe Rigaud si Nicolas de Largilliere, raman credinciosi catolicismului obisnuit si pompei sale si nu-si imagineaza figura umana decat inconjurata de elementele fastului cel mai stralucit.

Philippe Champaigne a fost pictor oficial la curtea lui Ludovic al III-lea, redand cu tot fastul imaginabil, cu alegorii, cu drapele fluturande, imaginea trista si dizgratioasa a acestui monarh sip e cea uscata, a lui Richelieu. Din dragoste,el a pictat inca de preferinta alte figuri, pe cele ale intelectualilor grupati in jurul lui Port-Royal. Stilul teatral nu se mai potriveste cu viata modesta, retrasa, cu figurile meditative. Lumea aceasta discrete, muncitoare, cu teama de Dumnezeu si de viata viitoare, constituie mediul din care isi alege modelele preferate.

 

vineri, 23 octombrie 2015

25 octombrie

Pe 25 octombrie 1944, în luptele care s-au dus la Carei, a fost eliberat ultimul colţ de pământ românesc. 25 octombrie a devenit Ziua Armatei abia după scoaterea sovieticilor din ţară, în 1959.

“Desfăşurarea luptelor eliberatoare din zona Satu Mare-Carei. Analizând temeinic situaţia creată în urma luptelor desfăşurate, comandantul Armatei a 4-a a hotărât să-şi îndrepte cu prioritate efortul la stânga fâşiei de ofensivă, să elibereze oraşul Carei şi să participe cu o mare parte din forţe la eliberarea localităţii Satu Mare. Misiunea marilor unităţi române nu era uşoară întrucât forţele inamice, în valoare de până la 4 divizii, dispuneau de poziţii amenajate din timp, osatura acestora constituând-o punctele de sprijin şi nodurile de apărare organizate în special pe localităţi. În plus, terenul plat şi descoperit permitea trupelor hitleriste şi hortyste să folosească la maxim eficacitatea focului armamentului automat al tunurilor antitank şi aruncătoarelor.
Pentru eliberarea oraşului Carei în timp scurt şi cu pierderi minime, comandantul Armatei a 4-a a ordonat Corpului 6 armată să execute o manevră dublu învăluitoare cu forţele a 4 divizii, pentru a încercui şi nimici trupele duşmane din zona oraşului, Corpului 2 de armată, de la dreapta, revenindu-i misiunea de a învălui de la Sud, cu forţele Diviziei 11 Infanterie, rezistenţele inamicului din Satu Mare. Atacul a început din seara zilei de 24 octombrie şi, la căderea nopţii, militarii Diviziei 9 infanterie au pătruns în Carei unde au angajat lupte de stradă. Ostaşii români înaintau pe străzile slab luminate, prin curţi şi parcuri, toate încercările hitleriştilor şi hortyştilor de a le stăvili înaintarea, de a-şi evacua armamentul, muniţiile şi depozitele de alimente şi echipamente din oraş fiind zădărnicite. Odată cu ivirea zorilor zilei de 25 octombrie, oraşul Carei, ultima localitate mai importantă de la graniţa de Vest a ţării, îşi recăpătase liniştea, trăia cu intensitate bucuria eliberării. Casele erau împodobite cu steaguri româneşti şi cu covoare – îşi aminteşte fostul comandant al Regimentului 34 Infanterie. Peste tot auzeam strigătele: « Bine aţi venit fraţilor ! » ”
(România în anii celui de-al doilea război mondial, vol. 3, pag. 97-98)
“Armata Română a contribuit prin sânge şi lacrimi la reconstrucţia hotarului firesc al PATRIEI pe care a jurat s-o apere şi s-o păzească. O face din 1830, anul constituirii Armatei Române moderne, cu bravura şi abnegaţie, făcând faţă tuturor nedreptăţilor, lipsurilor şi deseori greşelilor celor din fruntea ţării şi asta fiindcă spiritul românismului nu moare niciodată.
Cuvintele comandantului Armatei a 4-a, generalul Gheorghe Avramescu, adresate militarilor din subordinea sa, consemnate în Ordinul de Zi nr. 104 din 25.10.1944, reliefează foarte elocvent cele menţionate mai sus : “La chemarea ţării pentru dezrobirea Ardealului rupt prin Dictatul de la Viena aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda poporului nostru, tineri şi bătrâni aţi pornit spre hotarele sfinte ale patriei şi cu piepturile voastre aţi făcut zăgaz neînfricat duşmanului care voia să ajungă la Carpaţi. Zdrobit de focul năpraznic al artileriei şi de necontenitele voastre atacuri, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump, eliberând astfel ultima palmă de pământ sfânt al ţării. Prin ploi, prin noroaie şi drumuri desfundate, zi şi noapte aţi luptat cu un duşman dârz şi hotărât şi l-aţi învins. Azi, când avangărzile trec pe pământ străin (se trecuse la eliberarea Ungariei), pentru desăvârşirea înfrângerii definitive a duşmanului, gândul meu se îndreaptă către voi, cu dragoste şi admiraţie pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri veţi fi slăviţi, voi ofiţeri şi ostaşi care aţi eliberat Ardealul. Pe cei care au căzut la datorie îi vor preamări urmaşii şi numele lor va fi scris în cartea de aur a neamului. Încrezători în destinele neamului şi luând pildă de la cei ce au pus patria mai presus decât viaţa, continuăm lupta strâns uniţi în jurul steagului…”.
În istoria poporului român, Ziua Armatei României reprezintă un prilej de cinstire solemnă a oştirii, “sprijinul cel dintâi şi cel din urmă al unui neam”, aşa cum o definea Simion Mehedinţi.
Această zi este, în acelaşi timp, un prilej de a ne arăta, încă o dată, respectul pentru memoria celor care au luptat de-a lungul secolelor pentru promovarea şi apărarea atributelor fundamentale ale naţiunii şi statului român.
Dar ziua armatei române este fixată la 25 octombrie de abia în anul următor retragerii armatei sovietice din România, prin Decretul nr. 381 din 01.10.1959.”Monumentul Ostaşului Român de la Carei, opera sculptorului Vida Gheza. sursa gazetademaramures.ro “Monumentul Ostașului Român. Amplasat în centrul municipiului,monumentul este opera sculptorului Vida Gheza și a arhitectului Anton Dâmboianu. Inaugurat în anul 1964, în prezența ministrului Forțelor Armate de atunci, Leontin Sălăjan. Complexul monumental este realizat din piatră albă și are dimensiuni impresionante: deschiderea frontală de 18 m, adâncimea de 5 m și înălțimea de 12 m. Acest însemn comemorativ se compune din cinci elemente cu semnificații simbolice: un cap de țăran, care inspiră demnitate și statornicie (simbolul răscoalelor țărănești), o poartă cu incrustații asemănătoare celor care împodobesc porțile maramureșene (“poarta jertfelor”), o femeie plantând o floare (simbolul reînnoirii), chipul unui ostaș care impresionează prin masivitatea și trăsăturile sale aspre și un obelisc asemănător turlelor bisericilor maramureșene (simbolul flăcării veșnice). Pe acest obelisc este înscris următorul text: “Glorie ostașilor armatei romăne, căzuți în luptele pentru eliberarea patriei”. Monumentul este înscris la poziția nr. 304, cod SM-III-m-A-05382, în “Lista monumentelor istorice”, actualizată prin Ordinul ministrului Culturii si Cultelor nr. 2314/8 iulie 2004.”
Monumentul Ostaşului Român de la Carei, opera sculptorului Vida Gheza. sursa gazetademaramures.roDespre aceasta zi putini stiu! Si mai putini stiu insa semnificatia ei! Datorita unei greu incercate istorii nationale si a jigodiilor ce-au intinat-o, pervertit-o si transformat-o, romanii, fara voia lor, au uitat acest reper definitoriu al trecutului lor glorios. Nu si Armata insa!
25 octombrie 1944, semnifică pentru noi si istoria noastra, data eliberării totale a nord-vestului Transilvaniei (leagănul genezei şi evoluţiei istorice a poporului nostru) de sub ocupaţia şi administraţia hortista –de trista amintire pentru romanii transilvaneni. Acest obiectiv extrem de important, ce a readus in hotarele tarii acest teritoriu eminamente romanesc, a fost realizat de catre Armata Română pe câmpul de luptă, lucru dealtfel recunoscut juridic în art. 2 al Tratatului de Pace dintre România şi Puterile Aliate şi Asociate, încheiat la 10 februarie 1947. Este Ziua Armatei Romane, a celor care au stiut dintotdeauna sa apere aceastaTara si acest Neam! Este Ziua celor care au depus juramantul sacru fata de Neam,Tara si Popor!
Cu toate acestea, semnificatia acestei zile nu se rezuma doar la momentul 1944. In ISTORIA REALA a ROMANILOR, ea a marcat osuitade evenimente ce-au influentat evolutia acestui NEAM:
– 1632 -are loc bătălia de lîngă Mănăstirea Plumbuita în care Matei Basarab înfrange pe Radu Alexandru Iliaş şi capătă, în cele din urmă, domnia de la sultan (23 februarie 1633);
– 1824 –Ţarul Alexandru I sancţionează Senatului dreptul să aprobe actele de proprietate asupra sectoarelor de pămant din Basarabia ţaristă, dăruite prin decret imperial diferitor persoane;
– 1850 –in casa închiriată a lui Simion Tarapanov, str.Puşkin colţ cu str.Fîntînilor, a început să funcţioneze Şcoala judeţeană nr.2 din Chişinău, Basarabia ţaristă. De la 18 iulie 1888 Şcoala judeţeană nr.2 a funcţionat în localul lui Abraham Guinberg (strada Malinovskaya colţ cu strada Kiev), iar din 18 iulie 1894 într-o clădire a lui Alexandru Conduli (strada Kiev 58). Din data de 1 iulie 1901 Şcoala judeţeană nr.2 se va numi Şcoala orăşenească nr.2, iar de la 1 ianuarie 1913 Şcoala Elementară Superioară;
– 1852 -este inaugurată o şcoală particulară de fete infiinţată de Tereza Zaiţeva la Cetatea Albă, Basarabia ţaristă;
– 1864 –Alexandru Ioan Cuza semnează decretul de organizare a Muzeului Naţional de Antichităţi
– 1917 -se finalizează Congresul Ostaşilor Moldovei, prezidat de Vasile Cijevschi, în cadrul căruia a fost proclamată autonomia Basarabiei Ţariste de Imperiul Rus. Iar la 20-25 octombrie 1920 are loc, în casa eparhială din Chişinău, Congresul Ostaşilor Moldoveni, prezidat de Vasile Cijevschi, în cadrul căruia a fost proclamată autonomia Basarabiei Ţariste de Imperiul Rus şi convocat organul suprem – Sfatul Ţării. Acest mare roman,Vasile Cijevschi (n. 17 octombrie 1880, com. Zaim, jud. Tighina – d. 14 iulie 1931), a fost delegat în Sfatul Ţării de Congresul Ostaşilor Moldoveni cu mandat din 21noiembrie 1917 pînă la 27 noiembrie 1918. La 27 martie 1918, Vasile Cijevshi votează pentru Unirea Republicii Democrate Moldoveneşti, succesoarea de drept a Basarabiei Ţariste, cu România;
– 1940 –Comisia europeană şi Comisia internaţională a Dunării sunt înlocuite cu Comisia dunăreană unică, formată din opt membri (Germania, Italia, Iugoslavia, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste).  
   25 Octombrie este ziua în care ţara si poporul îşi sărbătoreşte Armata şi pe cei care au fost sau sunt în slujba ei. Atunci, la 25 OCTOMBRIE 1944, militarii Diviziei a 9-a Infanterie au degajat, la Carei, ultima brazda de pamant romanesc aflata sub ocupatia hortista, incununand astfel lupta si jertfa zecilor de mii de combatanti pentru eliberarea Ardealului, lupta inceputa in Carpatii Orientali, chiar in noaptea de 23/24 august 1944. Astfel s-a eliberat intreg teritoriul de 43.492 kmp, ocupat prin Dictatul criminal de la Viena, refacandu-se in partea de Vest adevaratele hotare de stat ale Romaniei. Si asta prin jertfa a 49.744 de militari (morţi, răniţi şi dispăruţi), a caror oase odihnesc in Monumentul de la Carei (D-zeu sa-i odihneasca pe cei care cu cinste, onoare si spirit de sacrificiu, au reantregitRomania). În cursul luptelor au fost eliberate 872 de localităţi între care 8 oraşe.
Iata ce spunea Ministrul de Razboi, generalul Mihai Racovita, in momentul cand Transilvania era din nou a NOASTRA, a ROMANILOR: “Romanii, cu mic, cu mare, tresalta la sunetul trambitelor biruitoare. Ardealul a revenit astazi, prin lupta dreapta si jertfa vrednica, la trupul din care a fost rupt“.
Inaltatoare cuvinte dragi cititori! Naţiunea româna si Armata sa, au stiut dintotdeauna sa-si apere la nevoie, libertatea şi unitatea. La acest efort conjugat cu cel al romanilor transilvani, nicicand vorbitori de limba maghiara si niciodata maghiarizati, Armata Română a angajat, între 1 septembrie – 25 octombrie 1944, 27 de divizii, un corp aerian şi două brigăzi de artilerie antiaeriană, totalizând un efectiv de 265.735 militari. Faptele de arme ale militarilor romani sunt multe si legendare! Ele au contribuit din plin la reîntregirea graniţei de Vest a României şi anularea, de facto, a prevederilor Dictatului de la Viena… Armata Română a contribuit prin sange si lacrimi, la reconstructia hotarului firesc al PATRIEI pe care a jurat s-o apere si s-o pazeasca (si-o face din 1830, anul constituirii Armatei Romane moderne, cu bravura si abnegatie, facand fata tuturor nedreptatilor, lipsurilor si tembelismului celor din fruntea tarii. FIINDCA SPIRITUL ROMANISMULUI NU MOARE NICIODATA!).
Cuvintele comandantului Armatei a 4-a, generalul Gheorghe Avramescu, adresate militarilor din subordinea sa, consemnate în Ordinul de Zi nr. 104 din 25.10.1944, reliefeaza foarte elocvent cele mentionate mai sus: “La chemarea ţării pentru dezrobirea Ardealului rupt prin Dictatul de la Viena aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda poporului nostru, tineri şi bătrâni aţi pornit spre hotarele sfinte ale patriei şi cu piepturile voastre aţi făcut zăgaz neînfricat duşmanului care voia să ajungă la Carpaţi. Zdrobit de focul năpraznic al artileriei şi de necontenitele voastre atacuri, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump, eliberând astfel ultima palmă de pământ sfânt al ţării. Prin ploi, prin noroaie şi drumuri desfundate, zi şi noapte aţi luptat cu un duşman dârz şi hotărât şi l-aţi învins. Azi, când avangărzile trec pe pământ străin (se trecuse la eliberarea Ungariei), pentru desăvârşirea înfrângerii definitive a duşmanului, gândul meu se îndreaptă către voi, cu dragoste şi admiraţie pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri veţi fi slăviţi, voi ofiţeri şi ostaşi care aţi eliberat Ardealul. Pe cei care au căzut la datorie îi vor preamări urmaşii şi numele lor va fi scris în cartea de aur a neamului. Încrezători în destinele neamului şi luând pildă de la cei ce au pus patria mai presus decât viaţa, continuăm lupta strâns uniţi în jurul steagului…”.
  COMPLEXUL MEMORIAL CAREI –reprezinta unul dintre cele mai impunătoare şi reprezentative monumente ridicate pe teritoriul ţării noastre întru slava eroilor români care şi-au jertfit viaţa în luptele pentru alungarea horthyştilor unguri de pe teritoriul Patriei. Aici odihnesc in pace, vegheati de OSTASI ROMANI, EROII NEAMULUI cazuti in luptele pentru eliberarea TRANSILVANIEI –TARA DE DINCOLO DE PADURI. Monumentul este creaţia sculptorului român Vida Gheza şi a arhitectului Anton Dâmboianu, fiind dezvelit în anul 1964, cu prilejul împlinirii a două decenii de la alungarea trupelor duşmane de pe ultima brazdă de pământ românesc. Realizat din piatră albă, complexul se compune din câteva elemente sculpturale şi arhitecturale distincte, armonios legate între ele, şi anume: un cap de ţăran, care degajă demnitate şi statornicie; o poartă cu încrustaţii inspirate din crestăturile ceardacurilor maramureşene; o femeie sădind o floare; chipul unui ostaş, cu trăsături aspre, impresionant prin masivitatea sa; un obelisc care aminteşte de turlele bisericilor maramureşene. Complexul are următoarele dimensiuni: 18 x 5 x 12 m. Referindu-se la creaţia sa monumentală, sculptorul Vida Gheza spunea într-un interviu: „Lucrarea are mai multe elemente simbolice, începând cu acel cap de ţăran care există la capătul complexului, simbolizând răscoalele ţărăneşti care au fost pe aceste meleaguri. Urmează poarta jertfelor care s-au dat pentru eliberarea patriei. Ţăranca, ce împlântă o floare, simbolizează viaţa nouă care începe. Urmează soldatul eliberator, care sub forma în care e reprezentat ilustrează un ostaş demn de menirea lui, participant activ la eliberarea Patriei. Ca punct culminant al acestui monument, am înălţat obeliscul sau flacăra veşnică, un obelisc ce seamănă cu turlele bisericilor de lemn din Maramureş”. Pe obelisc este săpat următorul text: „Glorie ostaşilor armatei române căzuţi în luptele pentru eliberarea patriei”.arbatorirea Zilei Armatei in lume s-a instituit, in mod diferentiat, de la o tara la alta, dupa Primul Razboi Mondial cu scopul de a oferi societatii civile posibilitatea evocarii faptelor de arme sau evenimentelor hotaratoare din viata fiecarei ostiri. De regula, aceste zile au fost stabilite in corelatie cu momentele semnificative din istoria moderna si contemporana a fiecarei tari in parte.
In general, armatele din Occident nu au stabilita o data anume ca sarbatoare a armatei. Exceptie de la aceasta regula fac Franta, care isi sarbatoreste armata la 11 noiembrie (ziua armistitiului dintre Aliati si Germania - 11 noiembrie 1918), Italia, a carei zi a armatei este la 4 noiembrie (data semnarii armistitiului de la Villa Giusti - 4 noiembrie 1918), si Romania, care isi sarbatoreste Ziua Armatei la 25 octombrie.

Din 1830, anul infiintarii armatei romane moderne, si pana in anul 1951 in traditia romaneasca nu a existat o zi dedicata exclusiv sarbatoririi acestei institutii. Aflata in centrul atentiei publice, mai ales dupa Razboiul de Independenta (1877-1878), Armata Romana a participat anual la manifestarile prilejuite de Ziua Inaltarii Domnului, devenita Ziua Eroilor dupa Primul Razboi Mondial, si la cele dedicate Zilei Nationale.
Ziua Fortelor Armate Romane a fost sarbatorita pentru prima data la 2 octombrie 1951, iar din anul 1959 a fost stabilita ca zi aniversara ziua de 25 octombrie. Devenita simbol al tuturor bataliilor si eroilor neamului romanesc, data de 25 octombrie a ramas intiparita in sufletele romanilor ca zi in care tara isi sarbatoreste armata si pe cei care au fost in slujba ei.
Dupa 23 august 1944, Romania a avut o contributie substantiala la eforturile de razboi ale Natiunilor Unite. Armata romana trebuia sa contribuie la efortul de razboi al aliatilor cu peste 12 divizii de infanterie, conform articolului 1 al Conventiei de Armistitiu (semnata la 12/13 septembrie 1944), dar aceste forte au crescut constant in pofida dificultatilor intampinate in cooperarea militara romano-sovietica.
Ofensiva pentru eliberarea partii de nord-vest a Romaniei, inceputa la 9 octombrie 1944, a fost inclusa in operatiunea ofensiva „Debretin”, planificata si condusa de Inaltul Comandament Sovietic, obiectivele acesteia fiind atinse in data de 25 octombrie 1944 cand au fost eliberate localitatile Carei si Satu Mare. Semnificatia victoriei este data de eliberarea teritoriului national ocupat temporar in urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940.
Desi victoriosi pe campul de lupta, ostasii Armatei Romane aveau sa suporte consecintele unui proces de transformare bazat pe realitatile postbelice. Supravietuitorii au fost mult timp ostracizati si marginalizati, in mod deosebit cei situati in afara granitelor Romaniei, pentru vina de a fi luptat pentru apararea teritoriului national.
Astfel, la 25 octombrie, Romania sarbatoreste Ziua Armatei ca simbol al pastrarii independentei si suveranitatii nationale. Momentul este unul de evocare a faptelor de arme ale inaintasilor in locuri precum Posada, Rovine, Podul Inalt, Razboieni, Calugareni, Plevna, Smardan, Marasti, Marasesti sau Oituz.
Romania a avut o contributie substantiala la eforturile de razboi ale Natiunilor Unite
Dupa 23 august 1944, Armata Romana a alungat trupele germane de pe teritoriile controlate de statul roman, ducand lupte in care au cazut 5.048 soldati inamici si au fost luati 56.455 de prizonieri. A fost realizata apararea strategica a granitelor si a liniei de demarcatie romano-ungare din Crisana si Platoul Transilvaniei, impuse prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940.
Sub acoperirea strategica a romanilor, trupele sovietice au parcurs aproximativ 1.000 de kilometri intr-un timp foarte scurt si, fara sa intampine rezistenta, au trecut prin stramtorile din Carpatii Occidentali si Meridionali, in zona Banatului. Conform articolului 1 din Conventia de Armistitiu (semnata in 12/13 septembrie 1944), Romania urma sa contribuie la efortul de razboi al aliatilor cu peste 12 divizii de infanterie, dar aceste forte au crescut constant in numar, in pofida dificultatilor intampinate in cooperarea militara romano-sovietica.
Dupa alungarea trupelor germane de pe teritoriul romanesc, Armatele a 1-a si a 4-a au fost angajate in luptele de pe marele front la nord de Carpatii Occidentali si la vest de Carpatii Meridionali, ajungand la aproape 350 de kilometri in adancimea aliniamentului de lupta germano-ungar. Oprind inaintarea si respingand inamicul in afara arcului carpatic, pe directia Brasov, Cluj, Carei, au sprijinit ofensiva armatei sovietice din Carpatii Rasariteni pe directia Targu-Mures, Dej, Satu Mare.
Prin operatiunea „Debretin” trebuiau eliberate regiunile din estul Ungariei, pana la raul Tisa. Actiunile ofensive s-au desfasurat in trei etape. Prima etapa a durat din 9 pana in 13 octombrie 1944, cand trupele romanesti au rupt apararea inamica de pe linia de contact, au avansat pe valea Somesului Mic si au cucerit inaltimile de la vest de rau. Marile unitati romane au continuat ofensiva impreuna cu Corpul Sovietic de Armata 104, ajutand astfel la eliberarea orasului Cluj.
In a doua etapa, intre 14 si 20 octombrie, rezistenta inamica a fost zdrobita in Muntii Faget si Meses. Obiectivul ofensivei a fost atins in etapa a treia, intre 21 si 25 octombrie, cand fortele inamice au fost alungate din orasele Carei si Satu Mare, dincolo de granita romano-ungara, pe 25 octombrie 1944.
Pentru a treia etapa, comandantul Armatei a 4-a, generalul Gheorghe Avramescu, a hotarat sa indrepte eforturile cu prioritate pentru eliberarea orasului Carei si cu o parte din forte sa elibereze orasul Satu Mare. Misiunea trupelor romane a fost extrem de grea deoarece inamicul se afla in avantaj, el structurandu-si limita dinaintea apararii pe puncte de sprijin si noduri de aparare in special in orase.
Pentru eliberarea orasului Carei a fost conceputa o mare manevra de invaluire, cu patru divizii din Corpul 6 Armata, care urma sa nimiceasca inamicul din zona orasului, in timp ce Corpul 2 Armata impreuna cu Divizia 11 Infanterie aveau sa atace de la sud rezistenta inamicului din Satu Mare. Atacul a inceput in seara zilei de 24 octombrie, iar in dimineata zilei de 25 octombrie a fost eliberat ultimul oras romanesc de la granita de vest.
Victoria asupra trupelor germane si ungare a fost castigata de 525.702 soldati romani, incepand cu 23 august 1944. Din acestia, 58.330 au fost declarati morti, raniti sau disparuti in lupta. Numarul total al pierderilor inamicului s-a ridicat la peste 72.937 de soldati.
Ziua fortelor armate romane a fost sarbatorita pe 2 octombrie in primii ani dupa sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Din anul 1959, 25 octombrie a fost stabilita ca ziua in care se aniverseaza eliberarea definitiva a teritoriului national temporar ocupat in urma Dictatului de la Viena.
Cele consemnate mai sus evidentiaza faptul ca Ziua Armatei este legata efectiv si afectiv de Transilvania, leaganul genezei si evolutiei istorice a poporului roman, de obiectivele si sentimentele Armatei Romane, care au vizat intotdeauna indeplinirea idealurilor nationale: unitate, independenta, suveranitate, integritate teritoriala.

vineri, 2 octombrie 2015

Scoala gimnaziala "Vasile Lucaciu" Carei

      
         

 





Conducerea




Director : prof. Nicoleta Florica MocanDirector adj. prof. Toth Eniko

         Școala Gimnazială ,, Vasile Lucaciu" din Carei  a fost la început Şcoală Civilă Maghiară de Stat care s-a transformat în anul 1919 în Gimnaziu Românesc de Stat. La 1 septembrie 1923 ia naştere Liceul ,, Vasile Lucaiu" pe frontispiciul căruia este aşezat numele marelui patriot Vasile Lucaciu ca o recunoaştere a meritelor sale în afirmarea identităţii naţionale. Începând cu anul şcolar 1929-1930 s-a înfiinţat secţia germană.
      Acestă instituţie de învăţământ a reprezentat o şansă pentru întreaga zonă Carei în şcolarizarea copiilor la nivel liceal şi trecerea  unora spre învaţământul superior, unii dintre absolvenţi devenind personalităţi ale culturii româneşti.
      În anul 1948, în urma Reformei Învăţamântului, procesul instructiv-educativ este reorganizat şi ia fiinţă Şcoala Medie Mixtă. La 1 septembrie 1962 Liceul ,,Vasile Lucaciu" se transformă în Şcoală Generală Nr.2 cu predare în limba română şi limba maghiară. Şcoala era încadrată cu 50 de profesori care asigurau procesul instructiv-educatic pentru 570 elevi organizaţi în 21 de clase. În 1993 prin Hotărâre ministerială şcoala primeşte din nou numele marelui patriot numindu-se Şcoala cu clasele I-VIII ,, Vasile Lucaciu" Carei, nume care ne onorează.
ABRUDEAN ADELAIDA - LB. ROMÂNĂ
BALLA LORANT - LB. MAGHIARĂ
BELTEKI ELISABETA - BIOLOGIE
BENEA ALINA - LB. FRANCEZĂ
BLIDERAN FLORICA - INSTITUTOR
BOBOTAN ANDREI - ED. FIZICĂ
BORNA VICTOR - ED. FIZICĂ
BUCS ISTVAN TAMAS - GEOGRAFIE
BUTEAN MARIA - INSTITUTOR
CHIOREAN VASILE - MATEMATICĂ
CSIZMA HAJNALKA - LB. MAGHIARĂ
FILEP CORINA - DESEN
FOGEL ANA- ÎNVĂȚĂTOR
FOGAROȘI RODICA - INSTITUTOR
GINDELE GIZELLA- INVĂȚĂTOR
GYETKO MARTA - CHIMIE / FIZICĂ
GABOR ANGELA - RELIGIE
GORGAN ANGELA - INSTITUTOR
GRAZ GABRIELA- LB. ROMÂNĂ
HAM ILDIKO - INSTITUTOR
IEDERAN FLORICA- ÎNVĂȚĂTOR
IOAN NICOLETA - ISTORIE
KAJO ENIKO - ÎNVĂȚĂTOR
KOLLO ANGELA - ÎNVĂȚĂTOR
KOVALCSIK NOEMI - RELIGIE
KOVACS MONIKA - INSTITUTOR
LAZĂR GABRIELA DOINA - INSTITUTOR
LIKKER ERIKA- RELIGIE
LUDESCHER ANAMARIA - ED. MUZICALĂ
MARTIN INGRID- LB. GERMANĂ
MĂRCUȘ JOHANNA - DOCUMENTARIST
MOCAN NICOLETA FLORICA - LB. ROMÂNĂ
MOCANU TOMȘA CRINA - LB.ENGLEZĂ
MOCANU LOREDANA ALINA - GEOGRAFIE
MOTIȘAN RODICA- INSTITUTOR
OLEA TRAIANA MIORIȚA - ED . TEHNOLOGICĂ / INFORMATICĂ
PAȘCU MARCELA - INSTITUTOR
PFEIFER ANDREEA - LB. ENGLEZĂ
POP RODICA FLORICA - INSTITUTOR
RUS ALINA - INSTITUTOR
SCHRADI ERIKA - BIOLOGIE
SCUBLI SANDA - LB. ENGLEZĂ
ȘINCA CORINA - INSTITUTOR
ȘTIRBU ERIKA - MATEMATICĂ
SUTH RENATA - INSTITUTOR
TOTH ENIKO - INSTITUTOR
TOTH SANDOR - LB. ENGLEZA
TOROK JANETA - CONSILIER